Suflet în gară

Unul din cele mai urâte momente pe care le poate trăi cineva e acela de a fi considerat o gară de către oameni. Știi, gara e acel loc în care iei trenul și pleci în lume, iar dacă pierzi trenul mai rămai prin preajma ei bucurându-te de ceea ce-ți oferă. E acel loc în care îți găsește refugiul când există întârzieri sau opriri mai lungi. E locul în care trăiești momente de bucurie sau de tristețe. E locul în care ești nerăbdător sau temător de drumul pe care urmează să-l faci. Da, e locul care aparent îți este cel mai bun prieten, dar pe care îl uiți când pleci fără să te mai uiți înapoi. Așa sunt oamenii, stau în preajma ta doar cât timp simt că e nevoie, când li se oferă ocazia să plece o fac fără să se mai uite înapoi. Ca tine sunt milioane de oameni, de ce să se blocheze la unul singur? Oportunitatea acestei lumi este mult mai mare decât o oferi tu, o gară cu un butic și-o toaletă. Mulți sunt atât de grăbiți să plece încât nici nu mai ajung să își facă nevoile în toaleta ta, ci o fac direct pe tine. Din păcate, o data plecați uită de faptele urâte pe care le-au făcut în trecut și care au afectat acea gară, iar la întoarcere vor fi dezgustați de jegul pe care l-au găsit. Nu, nu eu sunt jegul, ci tu, eu n-am făcut decât să îți ofer protecția, iar tu ai făcut ceva pe ea. În loc să îți fie scârbă, mai bine ai pune mâna și ai curăța mizeria. De aici pleci, aici te întorci!

Și nu te grăbi, oricum trenul are întârziere!

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 44 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.