Și ei sunt oameni, ipocritule!

Atentat în Ankara, cel puțin 27 de oameni au murit!” mă întreb, oare cum ar fi reacționat oamenii dacă titlul suna așa “Atentat în Paris, cel puțin 27 de oameni au murit!“, da, știu cum ar fi reacționat, pentru că s-a întâmplat asta acum câteva luni, iar reacțiile au fost cât se poate de normale, este cert că un asemenea eveniment tragic poate să îți stârnească mila și să te facă să îți pară rău, totuși au murit niște oameni nevinovați. Dar de ce nu faci asta și acum? Doar pentru că în loc de Paris, scrie Ankara? Ei nu sunt oameni? Suntem rasiști? E numărul prea mic de morți, v-ați obisnuit să moară cu sutele ca să considerați evenimentul ca fiind o tragedie? Ghiciți ce, anul trecut a mai avut loc un atentat, atunci au murit 97 de oameni. Hmm, pare mai spectaculos acum, nu? V-am trezit interesul, ați început să vă întristați? Tu, cel care ești mai preocupat de legea anti-fumat, ai început să realizezi care sunt adevaratele probleme în lume? Ai început să realizezi ca actionați ca oile și sunteți spălați pe creier? După atentatul din Paris v-ați pus fotografii la profilele de facebook cu steagul Franței, atunci am zis ca ați făcut asta ca era la moda, m-ați criticat, jignit, înjurat, dar nu mi-a păsat, pentru voi era cool, nici măcar nu realizați cat de grava era situația, o făceați pentru că, folosind o vorba românească, așa e bine, drept dovadă e reacția voastră indiferentă din această seara. Sunteți niște ipocriți care nu faceți nimic și așteptați astfel de tragedii pentru a ieșii în față și a vă da cu părerea, poate, poate vă crede lumea inteligenți și sensibili. Cei drept, Ankara nu are notorietatea Parisului, dar ce facem noi, judecăm oamenii dupa locul în care se află? Dacă stau în fundul țării, asta înseamnă că n-am dreptul la viață? Faptul că trăiești într-o capitală, îți dă o viață în plus? Nu mă, toți suntem egali, nu avem dreptul să judecăm oamenii indiferent de rasă, sex sau naționalitate și mai mult, nimeni nu are dreptul de a omorî.

Să ne ferească Dumnezeu de o astfel de tragedie, dar poate numai așa ați înțelege gravitatea ei, că așa suntem noi românii, avem gândirea asta ineptă de grandomanie, “mie nu mi se poate întâmpla sau “dacă n-ai fost acolo, nu mai vorbi!”, iar dacă ni se întâmplă, avem pretenția ca ceilalți să înțeleagă drama prin care treci, că așa e omenește. Știți ceva, nu trebuie să mori ca să realizezi ca nu e ok. Nu trebuie să îți iei un glonț în frunte ca să realizezi că doare. Unele chestii chiar nu trebuie sa le trăiești pentru a înțelege gravitatea lor, ci pur și simplu să judeci, să îți pui la lucru creierul ala odihnit și afumat.

Eu sunt trist de fiecare dată când văd știri de genul și nu mă interesează unde, când și câți mor. Și ei sunt oameni, și ei merită să fie plânși, ipocritule.

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 119 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.