Romanţă precupeaţă – Mircea Albulescu

Romanţă precupeaţă – Mircea Albulescu

Romanţă precupeaţă
Ieri seară, după cină
plictisită de-atâta fericire
de rutină m-ai cumpărat, iubito
 pe-o poală peticită de lumină

Nu ştiu de preţu-i bun sau rău
şi chiar nu vreau să ştiu
mă jur pe bunul Dumnezeu

Eram al meu
eram stapân pe mine
mă împăcam cu mine bine
uneori
pâinea mi-o caştigam
ca fiecare
eram şi sunt pastor de nori
şi mai spălam şi ploaia pe spinare
alteori

Acuma sunt al tău, iubito
dar m-ai uitat într-un sertar
cu gratii întarsiate din fildes şi stejar
strunjite de un celebru ebenist
împart destinul inutil şi trist
cu alte zeci şi sute de bricege
nu ştiu din mine ce se va alege

Se zice că
aştepti să prinzi un preţ mai mare
sau să mă schimbi pe-un coş de rufe
din nuiele rare

Eu stau închis ca melodia-n note
între atâtea surate poliglote
ca ibrisimul arestat în papiotă
timpul îşi pierde timpul
şi nu-nţelege nici-o iotă

Eu stau şi sunt şi-aştept
aceeaşi plictiseală zarafa
să îţi sărute gropiţa de sub ceafă
şi-ncoronând aceeaşi cina
să te îndemne iar la joacă
de-a precupeata de lumină, iubito
fosta mea regină.

(Vizualizări în total: 110 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.