Răbdare

Ai simțit vreodată că ai ajuns la capătul puterilor și răbdarea te-a părăsit? Eu, da! Am avut momente când am crezut ca lumea se sfârșește și ca nu mai am puterea să lupt în continuare. Am devenit un om nesuferit, tăcut, închis și foarte nerăbdător. Mă enerva orice lucru sau orice persoană, nu suportam nimic și de multe ori nu mă suportam nici pe mine. Cu toate astea, am reușit să trec peste, mi-am găsit liniștea și am învățat să tratez lucrurile cu mai mult calm. Am început să cred în teoria că “se poate și mai rău decât atât” și privesc toate lucrurile cu mai mult optimism. Nu pun prea mult preț pe lucrurile materiale și încerc să ma controlez de fiecare dată când sunt provocat (nu îmi iese întotdeauna), dar față de cum eram în acea perioadă, am progresat foarte mult.

Știu că asta e o problemă generală, mă uit prin jur și privesc oamenii cum devin din ce în ce mai încordați, uită să trăiască și sunt într-o continuă goană după foloase materiale. Zâmbetul de pe fețele lor devine mult prea formal și apare doar atunci când au nevoie de ceva sau când trebuie să o facă pentru că îi obligă situația.

Recent am asistat la o scenă pe stradă în care doi cetățeni au avut un conflict verbal. Unul era cu mașina, iar celălalt pe jos, alături de nepoțel (4-5 ani) și soție, cei din urmă traversau o străduță printr-un loc nepermis, iar domnul din mașină, văzând că traseul i se îngreunează, a ieșit jumătate pe geam si a început să-l jignească pe celalalt domn, care era cu copilul și nevasta, reproșându-i că la 20 de metrii de locul cu pricina se afla o trecere de pietoni. Desigur, nici domnul in cauză nu s-a lăsat mai prejos, și în ciuda faptului că era cu un copil de mână a început să îi agreseze sexual, toți morții șoferului. Scena a avut un final penibil și neașteptat, pentru că, deși îi dădusem dreptate, parțial, șoferului, acesta a dat cu bâta în baltă, după toată tărășenia în care a făcut pe lupul moralist și a făcut tam tam cu trecerea de pietoni, șoferul priceput s-a oprit fix pe trecerea de pietoni ca să se asigure la ieșirea de pe strada respectivă.

Și atunci mi-am pus întrebarea, pentru ce a fost nevoie să faci un asemenea caz, știind că nici tu nu ești un om perfect? De ce nu s-a evitat incidentul minor, într-un mod mai elegant? Nu s-au întâmplat aceste lucruri pentru că oamenii nu mai au răbdare și au impresia că sunt perfecți în tot ceea ce fac.

Încercați să tratați situațiile cu mai multă judecată și înțelepciune, într-un final, tot voi veți avea de câștigat!

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 16 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.