Performanţă sportivă făcută cu nuiaua

De câteva zice citesc articole despre cartea scrisă de Maria Olaru, fosta campioană olimpică la gimnastică, în care povesteşte cum s-a făcut performanţă în sportul românesc, amintind şi momentele mai neplacute când micii sportivi au fost abuzaţi fizic pentru a da randament la antrenamente şi a obţine rezultate bune în concursuri. Faţă de mulţi eu n-am fost atât de uimit, se ştia de mult că gimnastele, dar şi alţi sportivi sunt bătuţi de către antrenorii lor, acesta fiind unul din motivele pentru care nu am continuat în această lume a sportului. Spun asta pentru că am făcut câţiva ani de tenis de masa şi câteva luni de fotbal. Şi eu mi-am luat capace peste cap, şuturi în fund, şi am fost jignit, dar nu le-am acceptat pentru că n-am fost obişnuit de acasă cu un asemenea tratament, iar sportul pentru mine nu era o opţiune primordială, dar în ciuda faptului că nu sunt de acord cu un asemenea comportamente şi sunt în totaliate contrariat de violenţa fizică, sunt convins că marile performanţe făcute de sportivii români se datorează acestui tratament barbar. Nu am informaţii, dar cred că şi la case mai mari s-au întâmplat şi încă se întâmplă astfel de practici, care, din punctul meu de vedere pot fi comparabile cu cele din armată. Este trist să afli asemenea lucruri din gura unui sportiv tritrat, probail de aceea este şi şocul atât de mare, dar nu e ceva nou. Inclusiv în ziua de astăzi se mai decurge la aşa ceva, iar chestia asta o pot confirma actualii sportivi. Să ştiţi că sunt unii care accepta aşa ceva fără să fie constrânşi de situaţia precară pe care o au, o fac doar pentru că doresc să fie buni şi vor să facă performanţă. Repet, nu sunt de acord cu violenţa fizică, cum v-am spus şi mai de vreme, eu n-am acceptat şi am părăsit sala de sport fără să am vreun regret, dar din păcate cred că performanţa cel puţin la nivel de România s-a datorat strict acestui lucru. Am uitat să specific, eu am făcut 7 ani de generală într-un liceu sportiv şi am participat la zeci de discuţii pe tema asta cu colegii de la clasele sportive, deci nu vorbesc în necunoştiinţă de cauză cum credeţi voi de obicei că o fac.

În fine, povestea Mariei Olaru este tragică mai ales pentru cei care nu ştiau aceste lucruri. Este un lucru lăudabil că a avut curajul să povestească şi întâmplările neplăcute din perioada ei de sportivă, astfel poate văd şi oamenii ce fel de sacrificii fac sportivii şi ce îndură pentru a avea acele performanţe. E uşor să critici un om când are un eşec sau când te dezamăgeşte, dar v-aţi gândit vreodată câtă muncă a stat în acel eşec?

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 77 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.