Se spune că dacă vrei să te faci nevăzut și dorești să te debaresezi de oameni, trebuie să dispari. Dacă stăm să gândim puțin logic, dinozaurii au dispărut acum aproximativ 65 de milioane de ani, și deși nu am trăit să îi vedem, ne fascinează acest subiect și tresărim de fiecare dată când este pus în discuție, acum imaginați-vă cum reacționăm când vine vorba despre un om alături de care ai făcut diverse lucruri și care a decis să dispară brusc. În mintea lor totul se petrece într-un mod foarte rapid și inconștient, iar teoriile filosofice citite sau dobândite din diferite discuții cu persoane mai mult sau mai puțin competente, îi debarasează foarte mult de realitate. Un om nu se uită dacă îl ascunzi indiferent ce ar face, pentru că trecând peste noi ca simple obiecte, ceea ce ne definește ca oameni este sufletul. Atașamentul curat față de un om nu vine fizic ci sufletește, din acest motiv suntem fericiți, emoționați, nerăbdători sau suferinzi. Oricât de mult ai încerca să uiți nu vei putea pentru că prin tine umblă amintirea, fie că e bună sau rea, în tine rămâne o flacără care pâlpâie și care e gata oricând să stârnească un incendiu sau după caz, un foc de tabără la care să te încălzești.

Nu uiți, nu ai cum să uiți, ochii care nu se văd, NU SE UITĂ.

Ascunzându-te nu faci decât să fugi. Fugi de tot, de amintiri, de trăiri, de emoții, de responsabilități… fugi de viață și nu o faci trecând neobservat, în urma ta rămân pașii tăi grăbiți umpluți cu amintiri. Oamenii nu trec prin viață fără să lase urme indiferent ce fac, unde se duc și cât stau, tocmai de aceea imaginea lor rămâne vie și ne aducem aminte de ea până la finalul vieții noastre. Cândva am spus că “Fotografia e singura ființă nemuritoare de pe pământ” pentru că ea prinde viață datorită nouă, celor care o privim, prinde viață datorită sentimentelor care încă sunt în noi și care nu dispar niciodată. Chiar dacă trăiești cu impresia că dispar ele rămân în tine, sunt exact ca lalelele, înfloresc, se ofilesc și după reapar în același loc, din același pământ.

Oamenii nu uită, doar se prefac că uită. Și totuși, dacă am uitat, te rog frumos să-mi aduci pastilele, probabil că boala mi-a afectat memoria!

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 105 , vizualizări astăzi: 1)

2 Comments

  1. Lumi spune:

    “Uitarea este remediul nedreptatilor suferite”-P.Syrus,dar oamenii dragi nu pot fi uitati niciodata.

    • Sorin Daniel spune:

      De acord, dar totusi, nici acele nedreptati nu le uiti, oamenii uita chestiile uzuale, dar ceea ce-ti provaca un impuls in inima nu ai cum sa-l uiti.