Naționala “Adunații Copăceni”

Scriu acest articol cu o stare de dezamăgire în suflet, iar această dezamăgire nu vine din cauza faptului că am pierdut într-un mod rușinos în fața Albaniei, ci că și de această dată am arătat că suntem o țară submediocră. Deși știam că nu avem nicio valoare așteptările erau infinit de mari, este o caracteristică specific nouă, să ne supraevaluăm.

La acest turneu final sau mai bine zis despre acest turneu final s-a vorbit în paralel și despre naționala de aur, o echipă care făcea senzație în 94, dar care ulterior a început să fie în picaj. Noi nici până astăzi nu am înțeles că pe plan fotbalistic și mai ales la nivel de națională, în afara întâmplării din 94, n-am contat ca echipă și continuăm să  facem această comparație idioată de fiecare dată când avem câte un meci important. Gata, s-a terminat! Bravo lor că au reușit acea performanță, dar hai să ne concentrăm pe prezent. Atunci se juca un fotbal lent, static, foarte tacticizat și ne indentificam perfect cu acest stil de joc, acum se joacă în viteză și se pune foarte mult accent pe condiția fizică. Din păcate, jocul nostru nu are aceste caracteristici și noi încă jucăm fotbalul care se juca acum 20 de ani. Mulți au spus că Iordănescu e prea bătrân să fie la națională. Greșit, nu e bătrân, numai că nu și-a făcut temele. El n-a mai studiat fotbalul și organizează echipa cum o facea pe timpul lui Hagi. Sunt o grămadă de antrenori de vârsta lui Iordănescu, numai că ei au înțeles că acum se joacă alt fotbal și pun în aplicare metodele noi de antrenorat.

Comentariile despre lot nu își au locul. Probleme cu loturile au fost și pe vremea lui Hagi, cu jucatori buni care n-au fost convocați sau diverse scandaluri, dar cred că de această dată o mare problemă a naționalei a fost scandalul cu Alibec. Inițial lăsat acasă și chemat la lot de gura românilor, acesta n-a demonstrat mai nimic. Eu bănuiesc că echipele făcute de Iordănescu în cele 3 meciuri au fost făcute la insistențele presei și românilor, mai pe scurt, la mișto. “Îl vreți pe ăla? Ok, îl bag“. Asta fiind o altă problemă de-a noastră, nu suntem capabili să credem în continuitate, și ne place să ne băgăm coada în orice că doar noi ne pricepem la toate. Domnule, dacă el consideră așa, hai să-l lăsăm să-și facă treaba că d-aia e plătit, iar dacă nu confirmă prin rezultate pozitive, atunci putem să-l tragem la răspundere.

Mari așteptări nu aveam, deși îmi doream foarte mult să reușim și nu pot să spun că am fost indiferent, am trăit meciurile la intensitate maximă, dar nici nu am fost îmbătat de mirajul și spiritul naționalist. Am stat calm și am privit totul într-un mod realist, de aceea nu sunt foarte afectat de cele întâmplate, iar pentru mine nu e o surpriză că ne-am făcut de râs. Asta e valoarea noastră și trebuie să o acceptăm, indiferent cât de greu ne e. Și acum e momentul sa nu ne mai mințim, nici cu naționala de aur, nici cu speranța că rupem cu actuala națională. Gata! E timpul să se demonstreze pe teren și să lăsăm sloganurile motivaționale.

În imaginea de mai jos, aveți toate participările României la turneele finale. Stăm bine, nu?

Statistici nationala

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 49 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.