Observ de ceva vreme că pe buzele românilor stă foarte mult expresia “deadline“, care se referă la timpul limită în care poți să termini o activitate, o lucrare sau să livrezi ceva. Această expresie este folosită obsesiv în special de oamenii școliți în afară sau de către cei care au fost îmbătați de mirajul occidentului. Până să studiez această problemă era suficient să aud din gura cuiva că folosește această expresie și câștiga pe loc din partea mea un respect imens, din păcate am observat că numărul celor care se folosesc de acest termen s-a mărit exagerat și atunci am început să îmi pun câteva semne de întrebare. Am realizat cu tristețe că importanța oamenilor stă de foarte multe ori doar în cuvinte, iar simplele cosmetizări ale limbajului îi fac să pară niște oameni importanți. Anyway (v-a plăcut? sunt modern:D), acest lucru chiar m-a pus serios pe gânduri și am încercat să găsesc si eu momente din timpul meu în care să fi avut “deadline-uri” și cu surprindere mi-am dat seama că eu de vreo 4 ani funcționez numai pe astfel de “deadline-uri“, dar eu ca un fraier de la țară le spuneam românește “TERMENE LIMITĂ“. Poate că sună mai modern, mai ieșit din comun, dar din punctul meu de vedere asta e o expresie de pițipoance care vor să își arate importanța mai mult decât o au. Cu părere de rău, sunt conștient că jignesc o grămadă de oameni, poate mulți îndreptățiți să folosească expresia, “but guys, wake-up! Gosh…“, suntem în România, mai ușor cu limbajul ăsta pompos, dați mai puțin din gură și mai mult din mâini!

Nice! 🙂 Acum vă las pentru că editez niște fotografii de la un eveniment, deoarece mă presează”Deadline-ul” și după ce termin cu editatul, o să scriu un articol despre niște oameni care iubesc România și pe care eu îi admir extrem de mult.

Stay on! (Am zis bine? Începe să mă prindă)  – ironic vorbind

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 73 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.