Spuneam în articolul precedent că am participat acum câteva zile la un concert de pian. A fost prima dată când mă duc la un asemenea eveniment. Nu sunt un ascultător de muzică clasică şi nici nu am cunoştinţe solide despre acest gen muzical, dar din când mai dau play şi îmi place să îmi relaxez urechile. Este o muzică plăcută care se mulează perfect pe membrana urechii mele atunci când am ceva de făcut sau pur şi simplu când am nevoie de linişte. Concertul, după cum spuneam, a fost organizat în cadrul unui proiect, iar intrarea s-a făcut în baza unor invitaţii care puteau fi obţiunute de oricine de la casa de bilete ale centrului cultural. Din păcate, în ciuda aşteptărilor mele, sala a fost pe jumatate goală, acesta fiind un lucru care m-a frustrat destul de mult, mai ales că sala respectivă nu are mai mult de 200-250 locuri. Cum e posibil ca într-un oraş cu 80.000 de locuitori să nu poţi să umpli o sală de 250 locuri mai ales că e şi intrare gratis? Oare, interesul oamenilor pentru astfel de evenimente e scăzut? Cred că da, altfel nu îmi explic lipsa lor. Chiar glumeam cu cei alături de care am fost şi spuneam că dacă ar fi venit Guţă, sala era plină până la refuz. O altă problemă fiind ora la care s-a desfăşurat evenimentul aceasta intercalându-se cu ora la care aveau emisiune Măruţă şi Simona Gherghe. Mai în glumă mai în serios, din păcate asta e realitatea, oamenii nu mai sunt atraşi de cultură şi de lucrurile de calitate, vor doar lucruri ieftine şi simple.

Îmi mai pun o întrebare, oare tinerii unde se aflau pentru că în sală nu erau mai mult de 15 adolescenţi. Dacă la cei trecuţi de vârsta a doua nu putem să mai emitem pretenţii, la tineri am putea avea, nu? Spun asta pentru că generaţia asta nouă are abilitatea de a critica vârstnicii pentru faptele lor comuniste, dar de ce particip la evenimente de genul realizez că adevarata cultură o deţin tot ei, noi suntem doar cu gura. Nu fac pe lupul moralist pentru că nici eu nu sunt un devorator de muzică clasică şi poate nici eu nu eram interesat acum câţiva ani de astfel de evenimente, dar oricând te poţi schimba, iar când am realizat că societatea o ia în jos, m-am hotărât să fac o schimbare si să mă reeduc. Mi se pare trist că oamenii nu observă direcţia greşită în care ne îndreptăm ca popor, iar interesul principal al nostru este doar banul şi mâncarea, umanitatea, cultura şi lucrurile de valoare fiind lăsate în paragină. Ştiu, poate sunt puţin ipocrit, dar cred că motivul acesta cu “nu mă duc că n-am bani” mi se pare mai mult o scuză decât o realitate, drept exemplu, vedeţi ce s-a întâmplat la un concert care a fost pe gratis, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi arătat sala daca trebuia să plateşti intrare şi aşa mi-e ruşine de situaţie. Până acum câţiva ani ne plângeam că nu avem cinema şi sală de teatru în oraş, ei bine, uite că acum le avem, şi? Le avem degeaba, ni le-am dorit pentru că aşa suntem noi romanii, vrem lucruri pe care nu le folosim, dar sunt bune ca să fie acolo să ne mândrim cu ele. Este îngrozitor ce se întâmplă pentru că nu e o problemă care persistă doar la mine în oraş ci se întâmplă în toată ţara, inclusiv în Bucureşti, numai că acolo e mai uşor să umpli o sală de 500 locuri, doar sunt 2 milioane de locuitori, raportul fiind mult mai mare.

Sper să ne revenim, deşi nu cred. Este nevoie de zeci de ani pentru a ne forma o nouă cultură, iar după cum am pornit se pare că n-avem nicio şansă. În momentul de faţă cultura noastră e micul, maneaua şi şmecheria. Cei care nu se identifică cu această cultură, n-au decât să suporte, să se adapteze şi dacă vor să se considere o minoritate pentru că am fost învinşi de prostie.

Se apropie BAC-ul, un examen care ne arată câţi idioţi există în şcoli şi cu cine trebuie să ne luptăm pe viitor, dar despre asta voi scrie un nou articol pentru că e mult de povestit.

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 74 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.