Prefă-te că simți!

Imaginea copilăriei nu trebuie să dispara din ochii nimănui. Deși devenim oameni în toată firea, nu trebuie să uităm de copilul din noi. Îmi aduc aminte că atunci când eram mic, familia mă susținea moral indiferent daca le plăcea sau nu ceea ce făceam. Un simplu desen care putea stârni râsete era văzut ca o operă de artă și mă făceau să mă simt un artist. Da, uneori trebuie să minți omul pentru a-i da încredere, dar totodată trebuie să îl și ajuți să evolueze. Ei au făcut asta, iar eu am înțeles, am învățat să le ascult părerile și să îi respect pentru sfaturile pe care mi le-au dat.

Sunt conștient de faptul că nu o să credeți în teoria asta pentru că toți avem în noi acel instinct de oameni corecți, dar de fapt cred că asta e principala minciună pe care o spune omul. Dacă îi transmiți cuiva că s-a descurcat bine deși a avut un eșec, nu înseamnă că îl minți, ci mai de grabă poți vedea acest lucru ca pe o perspectivă optimistă care ajută persoana respectivă să treacă mai ușor peste situație.

Prefă-te că simți, prefă-te că înțelegi, prefă-te că vrei, pentru că la un moment dat vei dori ca cinevă să facă același lucru pentru tine, o să ai nevoie, toți avem nevoie de asta. Nu tot timpul ne regăsim în aceleași sentimente cu oamenii din jurul nostru, dar pentru a păstra o legătură strânsă, ne prefacem. Asta e viața, oamenii sunt diferiți, nu există doi oameni la fel cum nu există nici potrivire perfectă între oameni. Ce e aia potrivire umană? Oamenii nu sunt piese de puzzle pe care le așezi si formezi o imagine finală, mai de graba sunt niste bucăți de plastilina care se modelează una după alta, culori diferite, forme diferite, dacă le combini o să ai o singură forma si o singură culoare.

Prefă-te că simți!

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 28 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.