Învaţă-mă carte, nu minte!

Pentru că e perioada sesiunilor la facultate, m-am gândit să vorbesc puţin şi despre acest subiect. Nu aş fi făcut-o dacă nu mi s-ar povestit câteva întâmplări din studenţie. O să fiu direct şi voi sări peste introducerile plictisitoare, aşa că în mare parte acest articol va face referire la problemele pe care le au studenţii din cadrul facultăţii Politehnica Bucureşti. Ştiţi că această facultate este clasată destul de bine în topul facultăţilor de pe mapamond, deci în consecinţă pretenţiile sunt mari. Problema e că aceste pretenţii par să fie doar în timpul facultăţii, pentru că la admitere aici poate să intre orice prost, ceea ce mi se pare extrem de dubios. Dacă tot vrei să îţi păstrezi un nume, o prestanţă, fă-o de la un cap la celălalt. Am înţeles de la unii studenţi că tratamentele pe care le primesc din partea profesorilor sunt josnice pentru o facultate cu un asemenea renume. Aici găsim acel timp de profesor care taie şi spânzură şi trece sau lasă studentul în funcţie de starea pe care o are El. Oarecum înteleg această tipologie de didact pentru că eu am făcut un liceu cu profil tehnologic, iar în mare parte la astfel de profile sunt o grămadă de idioţi care te fac să gândeşti astfel, dar să nu uităm că aici e alt nivel, e o facultate şi printre grămada de tâmpiţi care vin în Bucureşti doar ca să simtă viaţa de student, mai sunt unii care chiar vor să înveţe şi să termine acea facultate. Mi se pare nedrept să îţi baţi joc de nişte copii care se chinuie să înveţe şi care îşi dau interesul. Să pici studenţii pe motiv că te-ai enervat şi că nu mai ai chef de examen este o practică comunistă care, teoretic nu îşi are loc în învăţământul Românesc din anul 2016 . Să nu se înţeleagă greşit, eu sunt foarte acid când vine vorba de facultate, adică pentru mine studenţii nu prea au scuze dacă pică un examen, dacă înveţi iei, dacă nu, pici, asta e logic, dar auzind cum merg lucrurile pe acolo am înţeles că problemele nu sunt numai la studenţii ăia beţivi şi drogaţi, ci şi profesorii poarta o parte din vină. Am înţeles că aceste probleme sunt întâlnite şi la alte facultăţi de prestigiu, gen Medicină sau Drept. Vă spun asta pentru că am o grămadă de prieteni care urmează aceste facultăţi şi vorbesc în baza a ceea ce am auzit de la ei. Eu n-am urmat nicio facultate pentru că nu eram sigur ce vreau să fac. M-am apucat de fotografie, iar o alternativă a acestei meserii era facultatea de fotografie, care pentru ceea ce fac eu era doar o pierdere de timp şi bani. Am ales să învăţ singur şi să mă concentrez strict pe ceea ce e de învăţat, programa învechită care încă persistă în sistemul educaţional m-ar fi plictisit şi m-ar fi făcut să nu mai am atâta tragere de inimă pentru fotografie. O altă soluţie ar mai fi fost UNATC-ul, secţia regie şi montaj, dar când am auzit cum merg lucrurile şi pe acolo, am renunţat, iar ca să fac facultatea la taxă ar fi trebuit să sparg o bancă pentru a o plăti.
După cum vedeţi, avem mare nevoie  de schimbări la capitolul educaţie. Trebuie să introducem materii noi, să aducem profesori noi, să refacem programele de educaţie de la un capăt la celălalt. E tragic ceea ce se întâmplă în actualul sistem de educaţie. Elevii şi studenţii încă învaţă materii care se predau în anii ’70, deşi trăim într-o lume în care tehnologia avansează într-un ritm extrem de alert. Să nu ne mai mire că şcolile scot idioţi pe bandă rulantă, se întâmplă asta pentru că profesorii, dar şi programa, sunt depăşiţi de situaţie. Eu în scoala generală am fost un copil mediocru, îmi lipsesc foarte multe informaţii pentru că am avut ghinionul să am doar profesori care îşi împărtăşeau materia doar dacă făceai meditaţie cu ei. Asta se întâmpla la Română, Istorie, Geografie. Când am dat examenul de capacitate, a treia materie pe care am ales-o a fost Geografia României, materie la care aveam doar 4 şi 5, aşa considera profesoara, dacă nu făceam meditaţie cu ea… la examenul final am luat 9.65 datorită surorii mele care m-a învăţat aceasta materie, cam aşa funcţionează educaţia la noi, ai bani înveţi, nu ai, rămâi prost. Eu n-am făcut niciodată meditaţie, am considerat că poţi învăţa din materia care se predă la clasă, am fost naiv, am crezut în ei, în profesori. Acum realizez că dacă nu scoţi banul din buzunar nu ai nicio şansă, trebuie să ai foarte mult noroc şi să întâlneşti profesorul potrivit.

Mi-aş dori din suflet să se facă nişte anchete în baza acestui subiect pentru că viitorul ţării pleacă din educaţie. Este tragic ceea ce se întâmplă şi cred că e momentul să ne trezim din visul ăsta comunist care odinioară ne dădea de înţeles că suntem cei mai deştepţi oameni din lume. Nu, nu suntem! Aceasta era doar o modalitate de manipulare, la bază, prostia era la ea acasă.

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 77 , vizualizări astăzi: 1)

Comments are closed.