Acum câteva zile anunțam într-un post pe facebook că voi scrie un articol pe blog despre fotografia de majorat, cum am început, prin ce am trecut și unde am ajuns.

Toată această poveste a început acum fix 4 ani, când am participat la primul majorat ca fotograf oficial. M-am trezit în mijlocul unui eveniment fără niciun pic de experiența, doar eu, niște oameni, un aparat și multă emoție.
Sincer să fiu, abia la finalul evenimentului am realizat ce se întâmpla cu mine, deoarece pe tot parcursul petrecerii am fost îmbătat de gânduri și presat de responsabilitate.
La fiecare fotografie pe care o făceam, eliminam câte o picătura de sudoare, iar în minte îmi umblau toate sfaturile citite din cărți. Probabil că aia a fost una din cele mai mari confuzii în care am fost vreodata, căci nu mai știam dacă, tehnic, fac bine ceea ce fac. Evident că la 4 ani de la eveniment pot spune asumat și fără niciun pic de rușine, că nu făceam bine, dar pentru experiența inexistentă și echipamentul modest (nikon d3000 + obiectiv de kit 18-55) pe care-l dețineam, fotografiile erau decente, iar aici vorbesc strict de încercarea timidă de a face puțină compoziție din acele imagini.
În fine, fotografiile au fost livrate după o săptămână, asta pentru că nici tehnica de editare nu o stăpâneam prea bine , plus că imaginile trebuiau lucrate serios, multe dintre ele fiind deplorabile. Într-un final toată lumea a fost mulțumită și eu și clientul.
După a urmat perioada de ascensiune.

Având o pagină de facebook pe care mai postam fotografii de la evenimentele la care participam pe gratis, am urcat și acest prim majorat, iar cererile n-au întârziat să apară. Fiind cam singurul care făcea acest gen de fotografie, am reușit să devin cât de cât cunoscut, mai ales că am adoptat o strategie de promovare pe care am văzut-o la marile cluburi din capitală, și anume, să-mi pun sigla peste fotografiile postate pe facebook. Fără să exagerez, dar în primul an de activitate, majoritatea îmi cereau să aplic acea siglă pentru că li se părea cool și voiau să își posteze imaginile cu acea sigla pe profilele personale de facebook. De aceea susțin că am fost printre primii care au abordat această ramură din fotografia de eveniment. Am transformat ceva util și firesc, într-un punct cheie care a devenit nelipsit de pe lista lucrurilor ce trebuiau să existe la o astfel de petrecere. Până în acel moment, la modă erau cameramanii care de multe ori nici ei nu aveau activitate pe acest segment, era mai mult o dorință a părinților de a le rămâne o amintire video, copii nefiind prea încântați de prezența camerelor de filmat. Ei bine, fotografia se pare că a avut alt impact asupra lor și a fost îmbrățișată cu căldură.
Practic eu am combinat fotografia de club cu cea de eveniment, iar asta a plăcut și a atras atenția.

În 4 ani de fotografiat majorate am văzut o grămadă de lucruri interesante, șocante, dar și emoționante. De la cereri în căsătorie, până la despărțiri, bătăi și chiar mici răutăți verbale ce m-au vizat. Toate au avut un singur scop, să mă formeze și să îmi dea putere de muncă. Niciodată nu am fost agresat fizic, pentru că de fiecare dată mi-am respectat clienții, iar aceasta este o calitate pe care am adăugat-o în propriul regulament de lucru.
În toată această perioadă am cunoscut o grămadă de oameni și mi-am făcut foarte mulți prieteni, fapt ce pe mine m-a ajutat, deoarece înainte să fac fotografie de eveniment eram o persoana foarte închisă în mine. Din acest motiv mi-a fost puțin greu la început, deoarece trebuia să coordonez o grămadă de necunoscuți, iar ca să faci acest lucru când ești un introvertit este extrem de dificil.

A fost o perioadă frumoasă de care îmi voi aduce aminte cu placere. Am învățat o grămadă de lucruri de unul singur prin propriile forțe și din propriile greșeli.
În toată această perioadă eu am fost cel mai mare critic al meu și niciodată nu am tratat oamenii diferit, am păstrat acelasi comportament la fel ca în prima zi de când m-am apucat de fotografie. Îmi respect clienții la fel de mult, iar mica “faimă” locală din rândul liceenilor nu mi s-a urcat la cap, drept dovadă, am continuat să ajut și să fotografiez pe gratis evenimente. Toate aceste lucruri pot fi confirmate de cei pe care i-am ajutat și care m-au cunoscut.
Sunt convins că saltul pe care l-am avut sau mai bine zis, diferența pe care am făcut-o când m-am apucat de fotografiat față de mulți care erau deja în câmpul muncii, a fost ca făceam acest lucru în principal din pasiune, iar chestia asta nu s-a schimbat.

Cred că dacă scriam undeva tot ce am trăit după fiecare eveniment acum puteam să public o carte. Și poate vă întrebați de ce n-am făcut-o? Foarte simplu, în urma mea vreau să rămână imaginile, nu cuvintele. E irelevant să spui cine s-a îmbătat, cine s-a distrat, cine n-a dansat sau cine pe cine a înșelat (căci am văzut și d-ăstea 🙂 ). Dacă vrei să transmiți asta, fă-o prin imagini, fă artă din ceea ce trăiești la acel eveniment. Vorbește prin fotografie, nu prin cuvinte! Asta îmi spuneam și continui să îmi spun la fiecare eveniment. Dacă încalci aceste reguli, nu ești decât o încercare ieftină de fotograf.

Sper că v-am surprins plăcut cu mica istorioară. Promit ca pe viitor să scriu și despre cum este experiența din timpul nunților.

Numai bine! 🙂

(Vizualizări în total: 352 , vizualizări astăzi: 1)

3 Comments

  1. Cristina spune:

    Felicitări si multa bafta in continuare!

  2. Alin B. spune:

    Felicitari! Treaba buna! Recunosc ca sunt un fan online de al tau chiar daca sunt cumva paralel cu fotografia…poate ai timp sa ne “pozezi” si noua un eveniment ca profesionistii…te las sa pui sigla